Cine vorbeste in numele palestinienilor?

Mi se pare ca in ce priveste situatia gasirii unor reprezentanti internationali ai palestinienilor se afla o dubla capcana – Fatah se afla in fata unei crize a legitimitatii pe plan intern, iar Hamas chiar daca se bucura de o baza sociala puternica (in special in Gaza), este totusi o grupare extremista, fundamentalista, iar recunoasterea sa pe plan international ca reprezentanta a palestinienilor i-ar intari pozitia pe care o are pe plan intern. Faptul ca dezvoltarea regiunii in conditii de pace depinde de raspandirea curentului politic moderat este de bun simt, chiar un truism. Pe de cealalta parte, Fatah este recunoscuta drept un partener pentru actorii internationali, dar sciziunile din interior si increderea populatiei scazuta(care au si favorizat castigarea alegerilor din 2006 de catre Hamas) ii stirbesc autoritatea in negocierile in numele palestinienilor.

Dupa episodul „Gaza 2008-2009” s-a realizat ca o grupare cu radacini sociale adanci precum Hamas nu poate fi slabita prin forta bruta si embargouri, efectul acestora fiind de fapt invers. Cei care au apelat la aceste strategii pentru a „detrona” Hamas au trecut cu vederea faptul ca amenintarea externa determina o mai mare coeziune interna (lucru valabil in ambele tabere – vezi rezultatul alegerilor israeliene din februarie).

Daca dialogul cu Hamas este in mod cert o cerinta a reluarii procesului de pace, acesta este doar un mijloc pe termen scurt in detensionarea zonei, fiind necesar ca in paralel sa fie incurajata aparitia unei formatiuni politice palestiniene moderate (care sa aiba ca partener tot o grupare moderata care sa reprezinte Israelul). In momentul de fata in care se vorbeste despre negocierea dintre Hamas si Likud este o naivitate sa se creada in solutionarea pasnica, oricat de doritori de pace ar fi moderatorii. Trebuie avut in vedere faptul ca in 2006 Hamas a castigat ca o consecinta a esecului  Fatah si a disensiunilor interne ca urmare a disparitiei lui Arafat, nu datorita extremismului palestinienilor. Daca intr-adevar se doreste pace sistemul politic trebuie reformat, dar si Israelul ar fi nevoie sa renunte la masurile coercitive la nivelul populatiei care alimenteaza nevoia de Hamas.